Reziliența prin cultură. Teodor Baconschi | SICUT IN CAELO ET IN TERRA - Partea I

Spandugino Podcasts

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Care este semnificația expresiei „Sicut in caelo et in terra”? Cât de întemeiate sunt prejudecățile potrivit cărora între ideea de râs și cea de creștinism nu ar exista, de fapt, un raport liniar? Ce anume l-a determinat pe Teodor Baconschi să cerceteze la nivel academic antropologia deriziunii în patristica răsăriteană? Există diferențe majore între râsul consemnat în Vechiul Testament și cel din Noul Testament? Ce rol au avut marile tipuri hagiografice din lumea bizantină – sfinții-mimi și „nebunii pentru Hristos” – în procesul de sacralizare a teatrului și a divertismentului? Explorând arhitectura volumului 𝘚𝘪𝘤𝘶𝘵 𝘪𝘯 𝘤𝘢𝘦𝘭𝘰 𝘦𝘵 𝘪𝘯 𝘵𝘦𝘳𝘳𝘢. 𝘚𝘵𝘶𝘥𝘪𝘪 𝘥𝘦 𝘢𝘯𝘵𝘳𝘰𝘱𝘰𝘭𝘰𝘨𝘪𝘦 𝘢 𝘳𝘦𝘭𝘪𝘨𝘪𝘦𝘪, prima parte a dialogului dintre Teodor Baconschi, eseist, diplomat și istoric al religiilor, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, prilejuiește o erudită incursiune în epoca marilor Părinți ai Bisericii, perioadă în care misterul se infuzează în lume pe căi paradoxale – transfigurarea contrariilor și integrarea principiilor opuse –, iar dimensiunea profund umană a râsului este salvată prin intermediul experienței sacrului.
0:14 Teodor Baconschi | SICUT IN CAELO ET IN TERRA - Partea I
8:19 „Trauma creată de această invadare a Constantinopolului, urmată și de destituirea puterii legitime a bazileilor grecofoni, urmată de transferarea unor vestigii și relicve creștine de maximă importanță simbolică de la Constantinopol la Roma și în diverse dioceze italiene – asta a fost o rană care nu s-a mai închis.”
15:32 „Dacă vreți, era un demers instinctiv de demitologizare, de deconstrucție. Dar ce deconstruiam? Un stereotip. Eu am înțeles, deși l-am citit pe Gibbon mai târziu, că Occidentul iluminist demonizase disprețuitor civilizația bizantină, în inerția secularizată a unor polemici teologice străvechi și a unor traume, așa cum au fost anii 1054 și 1204 – cu cea de-A Patra [Cruciadă].”
24:34 „Două tipuri hagiografice se disting în această tactică a Bisericii de a sfinți lumea păgână a teatrului. Sunt, pe de o parte, sfinții-mimi, un caz care a avut repercusiuni și ecouri până în literatura secolului al XX-lea. A interesat foarte mult…”
31:49 „Dar, studiind în oglindă sau în circularitatea lor semnificativă aceste două figuri hagiografice, am putut să demonstrez și că râsul, deriziunea n-au fost total exilate din societatea bizantină, că amuzamentul era la fel de uman ca oriunde, că nevoia de divertisment a fost, până la un punct, sacralizată prin aceste cazuri paradoxale.”
38:23 „În momentul în care te ocupi suficient de insistent și detaliat de această problematică a deriziunii, a râsului, de felul în care e modelată sociocultural prin norme, prin cutume, uneori prin legi, îți dai seama că natura umană este constantă dincolo de veșmintele ei civilizaționale…”
45:14 „Cert este că, așa cum am demonstrat în teza mea, există foarte multe forme de divertisment, de relaxare, de amuzament, individual sau colectiv, iar aceasta și pe fondul tradițiilor satirice pe care le moșteneau din satira greco-romană. Dar e adevărat că asta apare mai puțin, de pildă, în artele plastice.”