Mogoșoaia

Podcast mai cald cu 2°Celsius

Felicia Ienculescu-Popovici de la Greenitiative, ecologista de la Green Mogo din, evident - Mogoșoaia, și-a căpătat o notorietate nedorită pentru că își servește comunitatea din postura de ales în Consiliul Local al comunei unde se opune unor malversațiuni imobiliare făcute de alți consilieri locali. De curând a erupt un scandal cvasi național legat de amenințările și de violența fizică împotriva ei proferate de… colegi, bărbați consilieri.

Îmi spusese despre astea în urma cu luni de zile, însă eu i-am ignorat cauza crezând că deh… e doar cultura politică de periferie a Bucureștilor. Nu credeam că situația va fi devenit atât de oribilă.

Spun că Felicia a creat un șoc cultural; proiectele sale care promovează servicii de ecosistem, palatul Mogoșoaia și moștenirea culturală locală, conservarea peisajului, energii alternative, sunt ciocane în capetele falșilor policymakers locali care egalează dezvoltarea locală cu interesele de clan sau de partid și, de obicei, focalizate pe dezvoltări imobiliare.

Nu e nimic nou că reprezentanții locali ai comunităților pot fi de un grobianism șocant sau că modul lor de gândire, ba chiar concepțiile despre politică și viață sunt complet corupte. Pe mine însă continuă să mă șocheze rezoluția criminală exhibată fără rușine de personajele astea lombrosiene. Limbajul, exprimarea, ținuta lor te fac să vezi un mix de mafiot cu valutist și cu scandalagiu de cârciumă; iar ei sunt cei care ar trebui să facă legile pentru propriile lor comunități.

Marea problemă e că acest modus operandi a devenit însăși politica locală. În România, asta se face cu pumni, cu răcnete ori amenințări. Iar chestia asta e bi-partizană. Adică transpartinică. Agresiunea împotriva mediului și asupra peisajului, dar mai ales asupra utilizării terenurilor e în fapt singura politică a marelui corp de politicieni locali ce o impun prin violență.

Partea și mai oribilă e ca rezoluțiile astea criminale se extind, parcă ar fi povești ale capitalismului sălbatic din secolul 19. La Brașov avem de-a face cu o chestie similară.

Dar în momentul în care faci plângere, în care mecanismele statului de drept din România (stricate, greoaie și incomplete) se pun în mișcare, se vede totuși un recul în turma rinocerilor.
Raul Cazan